Ce simte frunza tremurând pe ram
Când vântul toamnei rece o atinge?
Ce simte sufletul la al său hram
Când orice pâlpâire-n el se stinge?
Și se înalță maiestuos la cer
La dreapta și divina judecată
Pentru-a plăti și a se izbăvi
De-osânda-n veci nemeritată
Și se întoarce iarăși pe pământ
Pentru-a renaște întru suferință
Și face din iubire darul sfânt
Ce-l poartă-n nemurire cu credință.
Ce simte frunza tremurând pe ram?
Ce simte sufletul la al său hram?