Dacă nu mori


Bătrânul murise demult, dar venea
În fața bisericii, să ceară ceva –
Poate o pâine, poate un ban,
Poate ștampila pe încă un an –

Nu-l vedea nimeni; cu mâna întinsă
Cerea pomană prin vremea ninsă –
Poate că vântul, sau soarele, sau
Frunzele luau de la oameni, și-i dau –

Nu avea pensie decât de chirie
Pentru sicriul din veșnicie,
Și aștepta de-ale gurii, sau, poate,
Să-i dai binețe-n eternitate –

Dacă primea o para, nu avea
Medicamente, și îți cerea,
Dacă din pâine primea o bucată,
N-avea putere să o împartă -

Poate visa să îl ducă acasă
Un om bogat, o mașină frumoasă,
Să mai coboare, să traverseze
Până acasă, două amieze -

Nu-l vedea nimeni, deși trecuse
Pe globul lumii, prin zeci de fuse,
Cu cât primea, mai cerea, să își poarte
Deșertăciunea, tot mai departe…

Și-n moarte, încă, tot se mai cere
Bruma de pâine, și de avere,
Încă colindă morții prin lume,
Cerșind o pâine, leacuri postume,

Încă mai vor, mai zvâcnesc, mai cerșesc
Cât se târăsc pe pământul ceresc,
Le cresc și unghiile prin trecători,
Dar nu le simți, dacă nu mori…