în fiecare zi o mie de mame
nasc țînci neiubiți îi vezi atîrnînd de țîțele vinete cu
disperarea vulgară a celor ce simt respirația morții
le vezi tații trași la față pe coridoare țepeni străini
mimînd fericirea incredibil de prost

aceeași viață începe confuz în fiecare zi sufocată
de stolurile de toamnă/ iarnă/ vară/ primăvară
publicațiile destinate părinților tineri/ bătrîni/
bogați/ săraci/ tîmpiți
se vor vinde fabulos de bine în continuare
cărțile despre cum să schimbi scutecul și să bagi
biberonul la locul lui vor face tiraje amețitoare

voi rîde și eu precum prea-nefericitul van gogh arzîndu-și
mîna la flacăra lămpii din dragoste curată pentru o vacă
nici măcar sentimentală