Aș vrea să stau pe-o stradă cu amintiri frumoase
ferestre colorate să îmi deschid spre ea
o pașnică tristețe să îmi pătrundă-n oase
și o iubită tandră, cu sex appeal, aș vrea.

Aș vrea să-mi pot alege prietenii de-o viață
tramvaiul 34 să meargă mai vioi
noaptea să scriu balade, apoi, spre dimineață
să le arunc pe toate la coșul de gunoi.

Aș vrea să dorm hipnotic în policrome visuri
nu doar o ațipire a gîndului meschin
și-așa în adormire, venind din paradisuri
Zeița să m-atingă cu harul ei divin.

Atunci, împinsă poate, de curiozitate,
vei încerca iubito, din somn să mă trezești
și dintre noi să ștergem acea eternitate
hrănită cu iluzii, palavre și povești...