Mă simt greu, apăsat de un mai fără flori,
Unde sunt florile de altădată?
Asfaltul mă ține si merg ca prin ninsori,
Dar nu-l topește soare niciodată,
Iar eu mă-mpiedic de tristețea-i dreaptă,
Odată si indată, înc-o dată.

Nori ca cei de toamnă își varsă-acum potopul
Gri, in griul lui eu imi găsesc sicriu,
Nu mă înghite, înghite casa cu totul,
Iar eu nu pot să-înot si nici nu-ncerc căci știu:
Prin vene, prin oase-mi curge plumbul viu
Să fiu greu (m-afund ușor) si tot mai gri sa fiu.