Renăscut din cântecul păsării-lotus
Surâsul soarelui iți licărește acum în ochi.
Aș vrea să mi te descopăr în dimineți
Proaspătă ca un boboc de trandafir
Amețită de tumultul zilei,
Zburând fără frică de zefir.

Ascult timid cântecul molcom al chipului tău dulcior,
Inima-mi bate în razele lunii cu dor.

Te-aș strânge în brațe ca pe-o petală de crin,
În brațele lunii aș vrea să-ți mângâi inima,
Cuibul de piatră al nevederii să-l sfărâm cu pumnul sărutlui.
Nu voi coborî din zborul păsării-lotus
Decât la marginea timpului ce ne înconjoară.

Nu sta cu nemulțumire în fața stelei cu înger
Privește surâsul Căii Lactee
Cum prinde în eternitate
Dorul îndrăgostiților!