Umblu copăcel, deschizându-mi ferestrele
Primenind gândul,
Izgonind urâtul.

Mă aplec să beau din toate apele,
Sărutând iazul,
Oglindind cerul.

Mă aștern hârtie pe toate vocile,
Să mă umble omul,
Să mă atingă Domnul.

Ard în toate iernile, încălzind sobele,
Să mă ducă fumul,
Să rămână scrumul.