De-ar fi viața nesfârșită
ar fi lumea-ncremenită
totu-ar fi monotonie
în albastra veșnicie

ar fi lumea fără sens
în imensul Univers
plină toată de păcăte
și de vise eșuate

n-ar mai fi iubiri fugare
și răsărituri de soare
ar fi totul o pornire
și-o imensă rătăcire

de-ar fi numai primăvară
nimeni n-ar mai vrea să moară
ar fi numai florile
și privighetorile

de-ar fi vară permanentă
ar fi lumea imperfectă
cu fructe înmiresmate
și de nimeni căutate

de-ar fi toamnă absolută
ar fi viața mohorâtă
de vânturi și ploi bătută
pe-o durată infinită

de-ar fi iarna-mpărăție
peste a timpului vecie
ar fi lumea înghețată
și de zei abandonată

de-ar fi vțata făr’ de moarte
n-ar mai fi pe lume noapte
n-am mai vedea stelele
și n-am ști ce-s relele

dar așa cum lumea este
seamănă cu o poveste
tot ce moare naște iară
pe a lumii nouă scară

iară tot ce naște crește
ajungând pe culmi celeste
strălucește și apune
în a spațiului genune

ca apoi printr-o minune
să răsară-n altă lume
mai bună și mai selectă
care tinde spre perfectă