Fără Tine...
“N-am crezut să-nvăț a muri vreodată…”căutând să-mpart existența între rațiune și iubire.

M-am trezit singur …
M-am căutat în mine, dar aici …
nimic.
Am răscolit cerul
și-am început să-ntreb de mine;
nu m-am găsit!

M-am trezit gol …
și-am încercat, prin lume, să-mbrac …
harul.
M-am urcat până-n adâncul mării,
am despletit funia zării;
nu l-am găsit!

M-am trezit pământ …
și-am vrut să devin un vas ales …
de aur.
Mi-am căutat și apă, și foc, și harul Tău,
dar tot ce-am reușit
a fost … nimic!

M-am trezit noapte …
și-am căutat lumina din soare …
în raze.
Am deșirat stelele de mare
și-am încălzit focul din șoapte;
tot n-am iubit!

M-am ridicat cu Tine …
și-am împletit din razele de aur …
o perlă.
M-am îmbrăcat în lauri,
iar cu harul Tău în șoapte m-am găsit,
și Te-am iubit!