S-a aruncat o pasăre pe geam.
A căzut pană cu pană, rar.
Am așteptat-o, jos, cu palmele-ntinse
dar a fost în zadar.

Mi s-a scurs trupul ei printre degete
- fin ca nisipurile, sclipind ca amnarul -
De ce n-am prins-o, nu înțeleg,
doar eu eram păsărarul.

Să-mi cînte voiam, pregătisem grăunțe
și boabe de struguri cu sînge de taur.
De unde să știu că dorința-mi era,
pentru ea, colivie de aur?

A lăsat în urma ei, pe pervaz, o scrisoare
tristă ca a oricărui sinucigaș:
atîrnat într-o doară de colțul ferestrei,
un cuib cu puii golași.

De azi nu mai sunt păsărar! am urlat
înlăuntru-mi ca în pustie.
După ce mor, legănați-mi pe mîini
un trup de pasăre. Liturghie.