când râd m-apucă plânsul!
bocesc atât de tare încât
somnul drepților se tulbură.

poala mea oarbă tot timpul
ascunde păcate ucigașe
în mintea unor stele tinere.

când văd m-apucă nebunia!
crăci de soare cocoțate
pe trupurile pietrelor virgine.

timpul făcut zdrențe în eter
se mântuiește înfiorător
un peisaj crud în sânge vechi.