I
(sau trei care înseamnă tot primul
și poate și ultimul uneori când am ghinion)
_______________________________________________

Days of thunder marching through the shades of blue

Bastard din coji de șarpe
Pitindu-ți profanarea-n pântec
Banalitatea după ureche
Acolo de unde duhnesc
Aromele cotidiene

ÃŽn bisturiu ai picat
Pălind sub raza reflectoarelor aparenței
Un hohot subtil și tragicul te-a urmat ascuțit

Regulile inerției
Un sunet de pene frecând aerul
castrat de gemete
lăsând bateria descărcată la soare
să curgă să curgă
să umple să umple
pământul cu noi

II
(pe aceleași coordonate)
______________________________________

plagiind o castă de necunoscuți

crashing the tides
lust is forgivable
mine forever forgotten
kindness is a gift
drained from my hungry futile pseudo-roots
shift my thoughts
log the branches
I’m forgotten by everyone
Still here though
Being the one everyday
Only one


III
(în sfârșit în punctul care devine punct
și virgulă și exclamare și întrebare etc.)
_________________________________________

Tot fierb și scad

Aburii se pierd la poli
Și scad și scad
La sfârșit mă fărâmițez
Rămâne miezul sec și inapt
Abatere de la regula gastronomiei

Am sucombat într-un tunel uitat
O femeie-bărbat între bărbați și femei
O larvă vopsită căutându-și capătul în mulțime
Hazardându-se în goluri și plinuri
Jumătăți pitite bine
Intuiție putrezită
Renăscută din scrumul generațiilor
de mortăciuni și basme porno
mă simt mică închisă într-un glob de sticlă
unde ploaia mai mișună
ca misterul gândacului intrat vara
prin cine știe ce rană în pereți
uitată deschisă
mă simt mică
stârnind suspiciuni cotidiene
bine apretate
expuse negru pe alb pe preș la intrarea în templu
emanând mir și balsam proaspăt
pentru noile mumii plictisite de ritualuri antice
convertite la islamism
IV
(nota ironică pe care o posedăm
cu toții până la cifra contrarie)
_______________________________________

Pirotesc la gura rănii

Dac-aș fi un sânge recunoscător
Aș evada convins de consecințe
Dar sunt un boboc putrezit
Într-un pământ matur
Bat străzile emanând prin porii obosiți
Senzualitatea golului

Mă trag pe sfoara agățată undeva
Cobor la viteză maximă către centru
Unde stagnez de ieri
Dau pe sec viena
Și mă spăl cu fereastra pe față
Oriunde ca să am de unde să pornesc

Noaptea e mai greu cu pixu pe foaie
Din ce în ce
Mai de coșmar
Parc în centrul
Cu războaie și musulmani
Vienei cu statui putrezite
La tot vise mă convertesc
Cu pasca plouată în gură
Cu paradisul pierdut în coadă

V
(ca și tot ce înseamnă
bine sau poate și rău)
__________________________________

Trei fetițe

în fața a trei roți gigantice
sub un monstru de cer de fier încins
în fum până la brâu
chicotind balansându-se pe aer
aproape de păsări
și de pești tot atunci
înecându-se-n apus
mai criptic decât moartea
sigilat și sufocat de aer în pânza
în mișcarea rapidă a ochilor
perfect în propriul lui sens intenționat

două blonde și o roșcată
balansând soare pe câte un picior
zâmbind la rana din nori
mușcând din lumină

VI
(plus încă doi identici apoi pauza
dintre renașteri și tot infinitul dintre ele)
_____________________________________

repaus lipicios

chem pietrele-n spânceană
în crocodilul din gaură
caut lumânarea ca să văd ceasul
din blană de vulpe
am scobit bine și mi-au ieșit stridente
litere pe gură
roșu-astringent-costisitor
mi s-a spart un ochi
în cioara atârnând de orizont
și încă mai peticesc batista
pentru zile cu filozofii mai poroase
un copac cu fața spartă bate-n
lună căutând restul nopților pline.