Când simți într-adevăr puterea inimii ce n-ai avut-o,
Va fi prea târziu, dar totuși, mai există o speranța
Să afli metoda vieții ce-n viață n-ai cunoscut-o,
Bântuind doar prin eter, emanând doar rezonanță.

Te renaști în lumea morții revenind ca viu din urmă,
Și-ncepi sa-ți regasesti principiul oferindu-ți rezistență,
Aplicând idei inerte morților ca la o turmă
Regăsindu-ți neființa într-o vastă competența.

Te renaști mai viu ca-n urmă, totodată fără rost,
Te zbați în era neființei, ajungând ce n-ai ajuns,
Și îți vei aduce aminte de ce va fi și n-a mai fost
Conștientizând adesea că te renaști dar ești ascuns.