Iar luna, tăcută și ea,
Pe dealuri aruncă lumină,
În vale, orașul tăcut,
Adormit de mult,
Pare o antică ruină.

Pe cerul înalt și pustiu
Sunt nori ce aleargă departe,
Sunt stele sterse, deșarte,
Și, Doamne, tare-i târziu.

Doar câinii mai urlă în noapte,
Pe străzi murdare și pustii,
Și vântul gonește departe,
Dar tu nu știi, nu vrei să știi.

Și mergi nepăsător peste dealuri,
În sus, tot mai sus, în pădure,
Și nu știi ce cauți dar vrei să găsești,
În tăcerea ta pe toți îi uimești
Cu visele tale obscure.