Am aripi largi
și-un cer adânc ca o orbire
deasupra mea,
colivie albastră cu gratii de iluzii ghimpate -
la ceas de răsărit, când mi se-nvăluresc
zborurile,
le simt, tăios, înșurubate-n carnea
unde întâmplător
am poposit.

Așa țipă Pasărea Spin !
mai apuc să vă zic,
iar voi coborâți obloanele
și dați sonorul vieții
la maxim.

Într-o margine plăpând conturată,
timpul va sângera foarte puțin
ștergându-se apoi
cu zdrențe de lumină .