Bărbații din viața mea
mă părăsesc
în vârful picioarelor
să nu-mi tulbure praful de stele strâns pe covor
își lasă tăcerile în casa mea
cum ai lăsa un pachet gol de țigări,
o brichetă ieftină,
un ziar răsfoit

încă mirați că mi-au fost, încântați de ei
și de mama care i-a zămislit
așa bravi, așa fascinanți în armura lor lucitoare
eu le așez pe tâmple cununa de lauri
apoi flutur batista de la balcon,
conform scenariului
sfârșitul episodului trebuie să fie mereu
unul controversat
altfel și Dumnezeu s-ar plictisi de telenovela asta
cu final incert
ah draga mea tu ai fi fost desigur femeia care...dacă...
și eu zâmbesc suav, le ștreg cu o privire
câteva cuvinte transpirate de-atâta efort
nu-i nimic, dragul meu, se mai întâmplă
să ni se termine alfabetul pe undeva pe la I
de aceea Iubire-i o vorbă
trecută-n suflete cu copy-paste
de prin texte celebre

bărbații din viața mea pleacă mereu
cu un buchet de litere frumos mirositoare
să-l risipească mai târziu, generoși,
pe curbura dulce
a altor umeri.