există multe cărămizi la fereastra camerei mele.

soarele ...
pătrunde cu greu printre crăpăturile însângerate.
palmele mă dor
și ochiul îmi aleargă panicat:
"cred că mi-am pierdut ceasul"
pe undeva... afară probabil,
dincolo de zid.

într-un colț întunecat
libertatea îmi stă depresivă,
nespălată și goală.

soarele apune și
lasă întunericul să se furiseze prin
crăpăturile palmelor mele.