Până la nesupunere mi-ai îndesat vinul ăla pe gât
Durerea mi-ai spus nu te interesează mai degrabă instinctul meu de femeie
Anii mi i-ai dat peste cap ca o tormadă anunțată din timp de meteorologi
Și nu ți-ai frânt mâinile să mai construiești o casă cu ferestre spre ocean
Mă rog fiecare cu preferințele lui mă-ntreb nu era mai bine să ne așezăm
Fiecare în capătul altei mese cu farfuriile goale cu sufletele la fel
Incercând să determinăm două unde telepatice să facă dragoste

Până la urmă e vorba… de gustibus… supremația rasei adamice începe
Să zugrăvească pereții închisorilor cu rotocoale de fum înecăcios
Uniformele sunt fixate corect pe trup pentru fiecare execuție programată
Instinctul cu care ne căutăm strămoșii sub unghiile murdare ne mai leagă
Ne mai ademenește ne mai condamnă încă o dată să ne purtăm sângele în vene
Cu o sacralitate reprimată îndoind genunchii numai pentru a ajunge la potirul cu vin

Deci nu contează dacă am fost destul de atenți la toate spasmele hemofilicilor
În loc de nepăsare vom pune puțină încredere pe oase vom fi mai dependenți
De fiecare zi vom lega cuvinte cu ață chirurgicală vom înnoda baticuri albe
Tuturor îndrăgostiților cu capete pătrate așa vom scăpa de singura părere de rău
Înecată în vinul ăla pe care m-ai pus să-l înghit de frică să nu ți se decoloreze
Hainele acelea negre