ziua cade precum o buclă
încremenită pe obraz
urma unui zîmbet pierdut
de o ursitoare grăbită

dacă nu m-aș fi născut
aș fi rămas doar o vorbă
nerostită ca o nostalgie vagă
sau o idee fixă cu oasele moi
ale unei iluzii întîrziate

un claustrofob ce-și caută aerul
fără ca nimeni să scoată un geamăt
atunci cînd din fleacuri
pot încropi un început de extaz