Ma ascund acum
printre ciresii crescuti
verilor noastre tarzii,
ascultand cate un ecou de pian
suspendat vegetal
undeva in memoria
ultimului fruct viu,
haiduc unui regat de timp magnetic,
hranit cu jaratec
si distante conventional
respectate,
zodiile noastre
au capatat culoarea aerului
locuind in miezul lui
inconstient,
si ma cutreiera luna
din cand in gand respirat
anotimpului cu bagajele facute
mie,
calator prin livezile stravezii
unde se tes fantasmele
din puii de licurici
ai zorilor nostri
fermecati.