De pleci curând, să nu te uiți-napoi
Ca vulturii deasupra lumii, pleacă și ahh
Nu-ți întoarce fața spre cei rămași, noi,
Cei care te urmăresc în tăcere, de deasupra.

Þine strans în minte gândul nostru, viu,
Și râzi, zâmbește, vesel copil in satin.
O tu, acum năprasnic vânt, cu aripile
Întinse în cristale de gheață și rubin,

Să nu te uiți-napoi. Să nu încerci defel,
Prin prisma lumii noastre sa îți încurci
Gândurile ce planează acum asupra veacurilor.
Din sfera rece a timpului privește, uită,
Zâmbește.