Rugăciunea sufletului meu, în Iad

Se poate ca un singur lucru bun,
În slăbiciunea mea de păcătos,
În gând, în zilele de mâine, să mai spun:
… Hristos!...

Nici rugăciune, nici iertare, să mai cer,
Nici îndurare, lacrimi, suflet bun, frumos,
Ci primul, ultimul cuvânt, în gând, atât să am, sub cer:
… Hristos!...

Nu-mi cere, Doamne, tainele de nepătruns, să cercetez –
Doar mulțumire să îți dau, precum leprosul cel întors,
Nu mă-ntreba de sensuri, rost, căci mi-a rămas un singur crez:
… Hristos!...

Și-n focul care va veni să cearnă tot,
S-alegi ce-i bun, de ce e rău, ce este sus, de ce e jos,
Un singur nume, să repet, mai dă-mi, să pot:
… Hristos!...

Și piară veacurile toate, ardă ceruri și pământ,
Din Iadul remușcării și căinței, dă-mi folos,
Să tot repet, la infinit, doar un cuvânt:
…Hristos!...

Mângâietorul meu, al celui de pe urmă, de pe Lume, păcătos!

În Iad
Să fiu eu singur, si să ard,
Slăvindu-L, mulțumindu-I, lui Hristos!