O elegie se compune dintr-o moarte și o culoare.
Moartea este a ta, a celui dinlăuntru,
culoarea este a ei.
Este a ei.

O elegie nu plânge niciodată.
Uscată ca un șuierat de vânt,
lacrima ei din sinapse direct
se evaporă.

Elegia are viață în sine,
îți împrumută gratuit o inimă
în trupul ei blând
te zidește.