Când vin năluci albastre ademenind departe
din orele tăcute de insomnie grea
un nu știu ce mă cere.. și nu știu ce mă-mparte
în gândul de-a rămâne și setea de-a pleca..

Și ajungând pe țărmul cu valuri înspumate
de zbuciumul sălbatic ce-n stancă se frământă
să trec in răsărituri care surâd mirate
cu macii roși-ai clipei născuți din noaptea frântă…