...

(oftez
altă noapte îmi leagă mâinile la spate luna
rânjește: scrie!

e ușor să pari strălucitor când lumina îți vine
din altcineva

deși nu e nici un nor
are să plouă curând

există un dincolo
afară de asta nimic admirabil la sticla mată
a oamenilor-bibelou pește

apuc paharul de socată cu dinții îl dau peste cap
lichidul dulce-acrișor îmi inundă gura fața gâtul
se prelinge pe piept

mă simt sugarul căii lactee
ce chef aș avea să joc spânzurătoarea cu stelele
căzătoare
cu decăzutele care la ora asta
fac semne lascive tirurilor de pe centura capitalei

! atâția copii crescuți la limita venericului
încuiați pe durata schimbului de noapte
în călimara cu sânge
de buza căreia
își lovesc în cadență dinții de împrumut

stâng
stâng
’âng-drept-stâng
ochii jucăriilor aliniate pe șifonier privesc icoanele
ca și cum ar striga: - mamă!
uite militarii

și numai timpul trece printre ele ca un toboșar convins
că nici o mașinărie nu îl poate lovi în plin

ajuns aici
strâng atât de tare mânecile cămășii încât vertebrele
îmi răsucesc pielea în banda lui moebus