Aici, în amintirea clipei, când te-ai atins de Infinit/ și când te-ai adunat în șoapte și-ai zis că lumea s-a grăbit/ Născuse gândul o poveste în care tu erai pe-un drum/ și-n visul gării cu deșertul un nor se scutura de scrum...


Galbenul îmi stă sămânță de cântare și de dor. Dintr-o simplă amânare fac o casă-n Rodador. Iar aici, o altă lume. În pădure, Ea și Iann, alergau cu cercu-n care clipa bună stă un an. Vara asta-i plină-n vreme și mă ține-n a iubi. Din Acum și Altădată desenez verbul a ști.

Ai făcut să scoată orbul trupul tău din marea-piatră. Setea mea-i acum fântână. Sorb din ea și vis și apă... Si când toate par că-s spuse, și nimicul prinde rost, tu îmi spui că Altădată stă-n spirala unui cost. Din ecou lătrat de câine. Cântul s-a făcut ogradă. Floarea lunii înflorise în eclipsa de pe Dig.