Sunt trist și doar o lacrimă mai vreau să vărs, în pat.
Nu știu dacă pe mine sau pe altcineva trebuie să bat.
Nu mai știu ce vreau acum, nu mai știu nici cine sunt.
Mă gândesc la neputinta mea și pot doar să mă încrunt.
Sunt ca o flacară,arzând, în mijlocul unei nesfârșite ape.
Cu fiere în suflet îmi arunc crucea pe care o am în spate.
Căci pentru inima mea plină de arsuri nu există balsam,
pentru mintea mea nu există decât un biet distonocalm.