am casa plină de cesuri cu mâner
beau timp cum alții duc la gură cana de apă
voi muri împleticit și nu e puțin lucru
vecinii
vor bârfi ca niște limbi fără coadă

pentru cei ca mine nu există groapă
mă vor ascunde sus pe lift sau poate în eclipsă
vor uita și se vor mira apoi: - ce dumnezeu!
cărăm pe umăr de ni-i greu
iar când ședem la masă ori deschidem cartea
simțim întotdeauna că e lipsă

e anul nou! vor crede unii – ia ascultați!
se-aude parcă-n stele-un clopoțel
curând dau a lehamite din mână
- e doar luna...
probabil c-a speriat lumina vreun cățel

eu
între arcuri dintre roți dințate voi da glas
unei tăceri de mort de bună seamă
deschide... am uitat să întorc ceasul
bună seara!
ce ai rămas așa cu palma peste gură
de parc-ar fi mișcat ceva-n icoană