lica e un poet boem
și e mulțumită de adidașii ei
ea spune
că sunt un simbol
al poeziei post-moderniste

o cafea fierbinte
o țigară
și o coală albă de scris

uneori își dă seama că nu e în ton
cu sărbătoarea lumii
și atunci dansează grațios
printre iepuri de câmp

nopțile nu îndrăznește să se scrie pe sine
îi lasă pe alții
să o facă
de multe ori se confundă cu lumea
și atunci nu e interesantă

după-amiezile are idei boeme
și nopțile își ia mereu zborul
spre un cuib de cuci

lica se recunoaște după strălucirea
luminii din colțul buzelor