Gindurile mele se intrunesc toamna
in asfintitul soarelui
cind boarea fructelor coapte se'mprastie
pe fata pamintului;
intrebarea taioasa de viscol
isi trimite solii la secerisul
risului nepasator si tinar
si viu
ce-si usuca trupul primavaratec in soarele cald de vara
si se trezeste in amurg
cind gindurile se aduna
cind pasarile se string
si se apropie descult
sa se scalde'n vie
caci singele sau nu va curge;
toamna se vad vremile toate deodata pe cer
se despart din unghiul soarelui
ce netezeste orizontul trecindu-l
ca printr-o prisma
si lumina alba de om
se arata'n curcubeul locuit
de o puzderie insufletita de fiinte si vremi.