N-am mai putut inchide cercul,
atata tot,
iar spirala mea prabusita inca atarna
destramata deasupra adancului,
leganandu-ma,
zdrobindu-ma cu inima de stanci
si pereti.

N-am mai putut inchide cercul,
mi-ai lipsit tu;
de-ar fi fost un inel
pierdut pe plaja
sau in fuga
pe-o poteca, printre copaci,
o singura za,
tot ar fi fost de ajuns.

N-as fi putut inchide cercul,
ci l-as fi vrajit cumva:
lipitura de timp,
improvizata speranta.
Dar imi lipsesti tu toata
- tu miez, tu imprejmuire -
iar singur
tot ce pot fi
e linia dreapta.

Sageata uzata
pe cale de-a se rupe
inainte de-a putea tinti,
atinge,
intregi,
cercul.

/17.09.2000/