Si nu mai simt nimic,

O durere straina m-apasa
Ma strange si-i frig si pustiu
Imi pare ca-i moarta speranta
Si parca doar lacul e viu.

Si-mi vine sa tip de durere
Dar graiul mi-i palid, chiar mort
Mi-e frig si ma ineaca o sete
plutind inerent catre port.

Si-n barca de lemn unde frigul,
Mananca salbatec din mine,
Nu-s lacrimi sa-mi descopar durerea...
....................................

Si-mi pare ca-s alta fiinta.


Dar iata,parca deodata
Fiinta ma-invaluie in ceata...

Doar linistea inunda acum tacerea.
Fiinta iese aburind din mine.
Si aburii ies lund durerea.

Si nu mai simt nimic

Abisul tacerii strabate prin mine
Un drum lung si necunoscut.
Lacul traieste acum in nestire.
Inima-mi este moarta de mult.

Si ultimul gand in cuva de lemn
Imi vine in pustiul inodor
Nu simt nimic,dar eu nu eram gata sa mor.