Octombrie imi va desena
chipul ghicit al unui vis
lipit fortat pe retina mea
in care inima e aruncata
in chinga tacerii.
Ma voi pleca cu fruntea la pamant
si ma voi transforma in piatra
lasand vara
in spatele unui gand inghetat.
"Noaptea noastra e nerabdatoare"
imi tot soptesti de patru ani,
fara sa stii ca-mi invie mortii
ce ma vor devora
cand in fata tuturor
voi dansa salbatic
pe cioburile albe de timp
ale dragostei impure
nemaisimtind decat durerea cantecului
ce ma strabate ca o apa
inspre amfora neinsetarii!