Pentru Bea fiindca m-a inspirat cu batracienii ei


O broscuta si-un brotac
Stateau seara pe un lac.
Se dedau la cantecele
Si la somnurile mele.

Ascultam sezand pe-o rana
(Capul sprijinit in mana)
cum canta broscoiul, frate
serenade pe-nserate

Si canta cu-atata foc
Si cu patos la un loc
De vibra unda in lac
Si inima doamnei brotac

Brotaceii din vecini
S-au gandit si ei, senini,
Ca atata galagie
Merita paranghelie.

Si s-au strans din balta toata
Ca sa cante laolalta,
Noaptea sa mi-o naruiasca
Cu cantarea lor de broasca.

Am tot stat cu falca-n mana
Si cu perna drept “cununa”,
Si-am primit o zgariala
In urechea muzicala!