Ecouri umbrite de temeri
se zvârcolesc în suflete bete,
tâmpite de amor și de sete
într-o oază de eter.


Somnul își alungă visele
vrăjit de regrete șovăitoare,
linistea-și ascute șoaptele
plânse în valuri urlătoare...


Numai tu, femeie seacă de iubire,
îmi bântui visele ca o amintire,
mă-ngheți de departe c-o privire
în templu-ți, blestemat de o pornire...


Notă : Urlătoare, 20 septembrie 2002