Am cazut deodata
inapoi in visarea mea
atat de obisnuita
incat nici n-ar trebui
sa va mai mirati.

Soarele l-am ascuns
intr-un abecedar,
iar luna am pitit-o
intr-un cantec
atat de frumos
incat chiar si daca ati gasi-o
tot nu v-ar lasa inima
sa o scoateti din nou
in mijlocul noptii.

Lumea mi se pare
la fel ca inainte,
numai mie, neinspirat,
imi lipsesc necuvinte.