Iubirea noastra vine de dincolo de moarte,
De dincoace de stele, din noapte-ascunsa-n zi,
Patrunde in adancul ce s-a-ntregit din parte,
Cuprinde necuprinsul pierdut in poezii.

Pentru iubirea-aceasta ne-am intrupat din soare
Si-am fost intai Cuvantul, rostit de Creator,
Am inviat natura, am adormit popoare
Sa invatam fiorul ce freamata in dor.

Am pripegit istorii sa pot sa-ti intru-n viata,
Ti-am rasarit a ziua, ti-am asfintit in noapte,
Si iata-ne ajunsi cu soarta fata-n fata…
Iubirea e aceeasi, doar viata este… sapte!

De sapte vieti durere, de sapte vieti iubire,
Ingenuncheate inimi, neimplinit destin,
O dragoste supusa, murita-n nemurire,
O tragica speranta ce s-a nascut din chin.

Ce linistire-n zbucium va prinde-ntransa clipa
Cand bratele dorintei spre brate s-or intinde…
Si vom fugi din ceruri, vom scutura aripa
Sa vesnicim iubirea ce tainic ne cuprinde.

Un univers al nostru, un orizont atins,
O mare de-nceputuri, o lume pentru doi,
O nesecata sete, un foc mereu aprins
Va risipi blestemul incremenit in noi.