agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-09-24 | [This text should be read in romana] | Submited by C
Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici samburul luminii de viata datator, Nu era azi, nici mane, nici ieri, nici totdeuna Căci unul erau toate si totul era una, Pe când pamantul, cerul, vazduhul, lumea toata Erau din randul celor ce n-au fost niciodata, Pe-atunci erai Tu singur, incat mă-ntreb în sine-mi Au cine-i zeul carui plecam a noastre inemi? El singur zeu statut-a 'nainte de-a fi zeii Si din noian de ape puteri a dat scanteii El zeilor da suflet si lumii fericire El este-al omenimei izvor de mantuire. Sus inimile voatre, cantare aduceti-i! El este moartea mortii si invierea vietii! Si el îmi dete ochii să vad lumina zilei Si inima-mi umplut-au cu farmecele milei, Din vuietul de vanturi auzit-am al lui mers Si-n glas purtat de ape simtii duiosu-i viers Si tot pe lang-acestea cersesc inc-un adaos Să-ngaduie intrarea-mi în vesnicul repaos. Să blesteme pe-oricine de mine-o avea mila Să binecuvanteze pe cel ce mă impila, S-asculte orice gura ce-ar vrea ca să mă rada, Puteri să puie-n bratul ce-ar sta să mă ucida Si-acela dintre oameni ajunga cel dintai Ce mi-ar rapi chiar piatra ce-oi pune-o capatai. Gonit de toata lumea prin anii mei să trec, Pan' ce-oi simti ca ochiu-mi de lacrime e sec, Ca-n orice om din lume un dusman mi se naste, C-ajung pe mine insumi a nu mă mai cunoaste Ca chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o, Ca pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o, Când ura cea mai crunta mi s-ar parea amor, Poate-oi uita durerea-mi si voi putea să mor. Strain si far' de lege de voi muri, atunce Nevrednicu-mi cadavru în ulita l-arunce Si-aceluia, Parinte, să-i dai coroana scumpa Ce-o să asmuta cainii ca inima-mi s-o rumpa, Si-acela ce cu pietre mă va izbi în fata, Indura-te, stapane, si da-i pe veci viata. Astfel numai, Parinte, eu pot să-ti multumesc Ca tu mi-ai dat în lume norocul să traiesc. Să cer a tale daruri genunchi si frunte nu plec, Spre ura si blestemuri as vrea să te induplec, Să simt ca de suflarea-ti suflarea mea se curma Si-n stingerea eterna dispar fără de urma.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy