Tu ai să cobori către șesuri
în timp ce eu voi visa
cu ochii deschiși
ca esti visul meu,
ecoul meu nerostit...
Cu inima deschisa în mâini
vom fugări în flăcari argintii
ielele din toate pădurile suflet...
Vom încerca să locuim printre oameni
într-o casă înaltă și albă,
în șemineu vor trosni vreascuri,
va mirosi a iarbă...
Vom fi iubitul meu,
fără anotimpuri vom fi,
vom muri un timp
și vom visa la o iarnă,
în care dialogam prin rădăcini
cu pământul, cenusă de-aramă!