viața mea nu e o prăjitură dulce cu mure
în formă de cupă.

are o formă nedefinită
de un mister
pe care nimeni nu-l poate pătrunde
cu ochii încetoșați ai minții.

e dulce-amară;
și gustul ei nu poate fi perceput coerent
de papilele mele gustative,
sunt prea leneșe pentru a căuta o aromă necunoscută;
conține un element nedescoperit încă
pentru că nimeni nu l-a căutat.

în loc de nucă de cocos,
uneori, găsesc pe prăjitură
cristale mici, sărate și fierbinți;
sunt lacrimile care nu vor să curgă
pentru a mă elibera de suferință;
regretele
pentru ceva rău ce nu mai pot schimba ;
și frustările
pentru ceea ce nu pot avea;

viața mea e doar o nucă verde
care-mi face sufletul
să se umple de culori stranii
de la minus la plus infinit.

viața e prăjitura mea,
nu am cerut-o
dar am primit-o in dar
de la cofetar

și o savurez încet.


28 septembrie 2002