O toamna amortita ma cuprinde
cu linisti roz
ce motaie prin miristi,
ti-as mai sopti cit te iubesc,
iubite,
dar ma-nfasoara
o mare lene
de cuvinte.
Cafeaua ma imbie tandru
cu abureli de-amant duminical
iar jarul dulce sfiriie prin lemne
- perfect decor ambiental -.
Din stresini aromeste ploaia
cu banuit parfum de ciocolata-n gene,
doar greieri vagi ce mai suspina
o melodie-abia schitata-n vene.
Paianjenii zanateci atipesc prin colturi,
rapusi de joc sagalnic
in virtualul somn,
iar tu,
suris precoce in penumbra,
ma cresti din azi
spre un posibil miine
din unduiri albastre
si satinat ecou.

30.09.2002