Sambãtã între pribegii
Se așterne Cosmin
A ploaie, a vânt, a tãcere.
A liniște.
Jonglerii mute cu cuvinte urâte
Ce conteazã cã noi chiar ne iubim?
Cãtãlin.
Albe râuri smulse a pustiu
Brazi povestitori ca între file de fotografii
Imagini galbui cu suflete târzii.
Ce conteazã cã aceste versuri s-au scris deja?
Cu ploaie, cu vânt, cu tãcere
Cu rotocoale eminesciene.
Imagini, imagini..
Eu prea mult cu Cãtãlina.
Eu, tãcerea È™i Cosmina.

Știe cineva cã noi chiar ne iubim?
Doar Cosmin
Doar Cãtãlin.

Sã citim, sã visãm, sã murim.
Sã ne cununãm în vin
Sã ne încuscrim în vin
Sã ne sãrutãm în vin.
Sã citãm, s-aÈ™teptãm
Sã adorm.

Ii pasã cuiva cã noi chiar ne iubim?
Lui Mihai și Nichita
Și Cãlin.