Imi pare rau ca nu-s asa spontana
pe cit ma crede lumea, aiurita,
ca mi-as cladi din zilnice incendii
o citadela otelita.
Am vrut sa spun ceva,
dar din viteza,
cu oistea am darimat un gard, se pare,
si mi-am atras o condamnare fulger
iscata din multiple
semne de-ntrebare.
Cei de-i stiam prieteni
ma-nfuniara-n maluri,
pe Dunare trimite-m-ar in jos,
dar e o criza acuta de pietroaie,
asa incit,
ramin pe veci prieten
de folos.

4.10.2002