Săracul oraș dunărean
Îmbătrânește an de an.
Așteaptă trist și resemnat
Ca un bolnav, bătrân la pat.



Și ceața deasă-l împresoară,
Coboară lin pe așezăminte,
Iar totul e, ca-odinioară -
Durere, vaiet și morminte.



Stăpân a toate este timpul
El pedepsește, crunt și greu
Iar viața asta, e tributul
Ce trebui, să-l plătim mereu!



Sărmanul oraș dunărean
Muzeu plin, de vestigii vii
Îl plâng pe-ascuns, dar e în van
În iernile lungi și târzii…