Doamne, dă-ne înapoi
Petalele cireșilor de ieri
Și ne iartă
Ochii flămânzi de vise,
Precum și noi iertăm
Ploaia ce spală parfumul teilor,
Și nu ne lăsa orbi și surzi,
Ci dăruiește-ne
Sărutul vântului de primăvară
Care tulbură umbrele castanilor în flăcări,
În această clipă
Și în toate cele ce vor veni după ea,
Până ce timpul însuși
Se va usca de la rădăcină.



Delft, 3 mai 2000, 4:25 AM