Saruta-ma cu moarte,viata
Si da-mi raceala de granit,
Imbraca-mi sufletul in gheata,
Dar inca nu-mi lua ce-am iubit.

Arunca-n cele patru vanturi
Bucati din sufletu-mi ranit,
Stingher pe-a cerului carari
Sa-l lasi pribeag in infinit.

Farame inima-mi sa-mi faci
Pedeapsa pentru ce-am gresit,
Ma lasa gol,fara traire
Caci poate pierd ce mi-am dorit.

Iti dau si trupu-mi sa-l sfasii
Folos nu pot sa-i mai gasesc,
Arunca-mi-l in foc si arde-l,
Pe-altar de lacrimi ti-l jertfesc.

Saruta-ma cu moarte,viata,
Dar de voi fi trecut sa stii,
Nu am sa-l uit pe-al meu inger
Caci il iubesc si-l voi iubi.

Neant de-as fi,si dus din lume
Uitat chiar si de cei dragi mie
Pastra-voi eu un strop de suflet
Sa il iubesc pentru vecie.

Odense,07.10.2002