ploaia mușca intempestiv trotuarul,
turnând ciment în beciul casei mele
strigau la mine starostele și cobzarul
"aruncă băi un pled pe bidinele"

într-un decor de câlți și bibelouri
în ghips reprezentând zeițe invalide
făcând schimb de surprize și miștouri,
îmi tapetam pereții cu stafide

într-un târziu, ieșeam din adăposturi
copii cu părul rar lipit de plasturi,
cu haine scâlciate fără nasturi
și cu lozinci rămase fără rosturi
ne continuam finala la careuri
ne promiteam, măcar de data asta,
să moară mama - nu mai dăm bombeuri