cu alb nedureros ne ceartă cerul
ca-ntr-o poveste despre cosânzene…
un basm cernut –cu țâțe grele –
din norii alăptând pământul…
ne ninge ca-n Esenin… inocent
și trist… și blând… ca o privire de emir…
și ne-ngropăm în nea ca într-un mir
sfințit de ochii unui Zeu absent…