Tu știi cum cad eu,
cum mă sting uneori,
cum fâlfâi ca o bătaie
de aripă de flutur,
cum mă scutur,
ca norul de ploaie.

Mi se strânge sufletul în mine,
mă închid,
pe frunte mi se naște un rid,
cearcăne sub ochi îmi răsar
și inima îmi bate mai tare,
mai rar.

Astfel,
îmi cunoști îngenuncherea,
nu frângerea,
nu plângerea,
ci puterea de a sta acolo jos,
cu pieptul la pământ
și cu gândul la cer.

Pan
10.10.2002