Viata-mi e ca o mazga lunecoasa
Si-ncet, incet alunec, catre coasa
Iconjurat de-o mie doua soapte
Nu credeam a exista prin noapte
Un negru mai negru decat negru
Dar...uneori...si raul e integru...

Cand cerul imi tranteste cate-o raza,
Asa, din cand in cand, ca sa ma vaza,
Cu teama, speranta mea timid rasare
Ajung sa sper si sa ma uit in zare
Stiind oricum ca-n negrul noptii va dispare.

Imi amintesc de vremea de demult,
Cand totul era calm, si nu tumult
Al inconstientei mele frate trai
Copilul dulce-al mintii mele crai!

Dar si otetul fost odata dulce,
Iar cale-n spre-napoi nu duce
Si mi vine-atunci un gand perfid
A vietii carte sa inchid.
Si-ncet, incet alunec, catre coasa
Pe mazga ceea lunecoasa...